Ceaușescu voia să facă PACE între Israel și Palestina, ca să ia Premiul Nobel pentru Pace

Ceaușescu voia să facă pace între Israel și Palestina. Astfel, ar fi fost recunoscut drept un lider de talie mondială, iar statutul de pacificator în Orientul Mijlociu i-ar fi putut aduce, credea el, Premiul Nobel pentru Pace, spălându-i imaginea de dictator comunist și asigurându-i un loc la masa bogaților lumii.

Visul dictatorului a presupus, inițial, implicarea activă a serviciilor de spionaj românești în politica Orientului Mijlociu. Politica externă a României anilor ’70 este strâns legată de fosta Direcție de Informații Externe (DIE), actualul Serviciu de Informații Externe. Structura, condusă la vremea respectivă de generalul Mihai Pacepa, a înlesnit relații diplomatice unice între București, Cairo și Ierusalim, surclasând cumva rolul de „jandarm-mondial” al Washingtonului.

Primele relații oficiale cu Orientul Mijlociu au fost stabilite în martie 1968. România și Israelul au semnat un parteneriat privind transporturile civile aeriene. TAROM, compania de stat, a devenit astfel primul operator de după Cortina de Fier care a operat curse directe către Tel Aviv. Cursa săptămânală între cele două state a fost inaugurată pe 9 mai 1968, iar cea mai mare companie israeliană, El Al, a introdus, la rându-i, aeronave pe ruta Tel Aviv-Constanța.

Rapoartele declasificate de Central Intelligence Agency (CIA) arată că aceste relații bilaterale au venit pe fondul deciziei lui Ceaușes...

Citește pe ziarulnational.md