Linkuri accesibilitate

Nu trebuie să așteptăm ca Rusia ori UE ori America să vină și să ne rezolve toate problemele


Oleg Bânzar
Oleg Bânzar

Jurnalul săptămînal al lui Oleg Bânzar.

Oleg Banzar s-a născut 30 martie 1983 in Chisinau. A studiat la Liceul Teoretic „Gh Asachi”, dupa care, la Florida International Univ, Miami, University of South Florida, relatii internationale/stiinte politice. A fost implicat in politica inca in universitate, a fost ales ca senator la „student government” asistentul sefului Comisiei de buget a universitatii. Fondator a mai multor ONG-uri cu proiecte in Moldova. La fel fondator si partener în mai multe afaceri inclusiv in domeniul constructiei, fabricare si IT. S-a stabilit cu traiul in SUA.

Luni

Este zi libera in Moldova, cind se sarbatoreste ajunul de Craciun pe stil vechi. M-am trezit dimineata devreme sa descoper o priveliste extraordinara. Peste noapte Chisinaul a fost acoperit de un strat frumos de zapada. Am planificat sa ma intilnesc cu logodnica mea Ina la micul dejun dupa care sa mergem la un designer de logo-uri sa ne ajute cu idei pentru logo-ul si design pentru campania electorala care va incepe curand.

Localul unde planificam sa luam micul dejun era inchis din cauza sarbatorilor asa ca am hotarit sa mergem la unul din putinele localuri deschise in capitala de sarbatori: McDonalds. In parcare am observat un pickup truck typic american, macar ca era un model standard nu heavy duty, care de obicei atrage atentia in SUA; acesta arata masiv si impunator intr-o parcare tipica din Chisinau, a trebuit sa fac un selfie.

La McDonalds am observat un export american recent si anume eliminarea comunicarii cu vinzatorii. Toate comenzile se fac pe touch screen. Este atat de americana chestia care se impune intr-o tara unde imi place sa comunic cu oamenii. Acum insa faci comanda pe ecran, iai numarul si treci la masa, astfel comanda ti se aduce mai tarziu.

Intilnirea cu designerul a fost foarte productiva, am descoperit ca ne-am intilnit cu tinarul care acum era deja casatorit cu un copil aprox 10 ani in urma la o tabara pentru copii din familii defavorizate. M-a tinut minte si chiar maioul pe care l-am purtat in tabara, culoarea si inscriptia: „Let your light shine bright”. E interesant cum unii oameni memoreaza detaliile pe care noi deseori nici nu le observam. Tinarul m-a fascinat prin inteligenta si profesionalizmul lui, cu adevarat e o persoana foarte talentata si inteligenta care a hotarit sa ramina in tara si nu are planuri sa plece. M-a incurajat mult si chiar daca nu este activ politic mi-a spus ca cu drag ar vota pentru mine.

In timp ce eram la McDonalds mi-a venit idea de a inregistra o felicitare video cu prilejul sarbatorilor de iarna. Spontan am inregistrat citeva videouri fara un text scris din timp chiar la masa la Mcdonalds. La fel am hotarit cu Ina sa mergem la un loc mai vizibil sa inregistram acolo.

Am mers la targul de Craciun chiar in centrul orasului. Atmosfera de Craciun este unica, si ma bucur ca in Moldova ea se extinde peo perioada mai indelungata decat in SUA. Am filmat citeva videori chiar in targ insa zgomotul si curiozitatea trecatorilor nu era de ajutor, asa ca pina la urma ne-am oprit la o filmare chiar in fata intrarii la targul de Craciun. Vremea era foarte rece si in timp ce filmam a inceput concertul unui grup de fanfare, a fost interesanta coincidenta. Nu am putut sa nu ma opresc linga liceul „Gheorghe Asachi” unde am invatat noua ani. Am inregistrat un video spontan de felicitare de sarbatori pe care l-am postat in grupul fostilor colegi de liceu. M-am bucurat sa primesc multumiri si urari de la colegii cu unii din care nu ne-am vazutde la absolvire.

Intre timp, Ina mi-a comunicat ca vrea sa se intilneasca cu prietena ei cea mai buna la Malldova. A fost un challenge sa lasi masina in parcarea compacta de la Mall. In timp ce fetele discutau chestiile lor, eu am luat listele in circumscriptie si am inceput sa interactionezi cu oamenii de la cafenea.

Prima persoana era o domnisoara, m-am prezentat si i-am spus ce fac si ca strang semnaturi. Unicul lucru care m-a intrebat era care e pozitia mea cu privire la aderarea Moldovei la uniunea vamala vs EU (vorbea in limba rusa).

Eu cred ca nu trebuie sa asteptam ca Rusia ori UE ori America sa vina si ne rezolve toate problemele ...

I-am spus ca, cu parere de rau, acest subiect e folosit de politicieni ca sa cistige capital politic fara insa sa ofere solutii… I-am spus ca eu cred ca nu trebuie sa asteptam ca Rusia ori UE ori America sa vina si ne rezolve toate problemele, noi trebuie sa...; nici nu am termninat sa sfarsesc gandul si ea a inceput sa completeze formularul.

Apoi m-am intilnit cu o mama care a iesit cu fiica la o cafea. Tanara face studii in Bucuresti si a venit de sarbatori acasa. M-am bucurat sa aud ca si ea a facut studii la liceul Gh. Asachi.

Am mai vorbit cu doi baieti, unul fiind deja stabilit in Anglia, mi-a povestit cat de important este ca acei care au plecat sa revina si sa schimbe lucrurile in tara. Mi-a dat exemplu cum se inregistreaza o masina in Anglia vs in Moldova, cit de simplu si eficient este acolo si cat de dificil e la noi. Mai des observ ca lucrurile pe care eu si alti oameni plecati de mai mult timp le consideram ca evidente sunt deseori vazute de oamenii din Moldova ca ceva neobisnuit si inovativ.

La fel am intilnit un vechi prieten, un tinar de fapt care se plimba prin mall cu un domn mai in virsta. Andrei e un muzician foarte talentat, toata familia lor are talent in muzica, unul din fratii lui chiar preda lectii unei persoane foarte cunoscuta din mediul de muzica din Moldova. I-am spus ca string semnaturi etc. Domnul mai in virsta era un canadian care vizita Moldova pentru prima data cu un proiect de ajutorare a familiilor nevoiase. Merge in sate si ajuta famiiliile de sarbatori, cumpara lemne, mancare, cadouri pentru copii etc. M-a incurajat si a spus ca se bucura sa vada moldoveni care sunt gata sa revina in tara sa schimbe lucrurile.

Seara am mers sa vizitam o prietena de familie a Inei. O doamna extraordinara. Medic de profesie cu o experienta de lucru de peste 30 de ani. Istoria ei este o istorie de succes: singura, fara barbat a putut sa creasca un baiat, sa-si cumpere un apartament foarte nice, auto si chiar sa-l trimita pe fecior cu programul work and travel in SUA, cum a spus ea: ca sa vada el singur cat de greu se cistiga banii si sa pretuiasca ce are acum.

Marti

Iarasi se simtea atmosfera de sarbatori peste tot, in restaurant la micul dejun era muzica de craciun americana, afara cadeau fulgi de zapada, o atmosfera extraordinara, am incercat sa redau atmosfera printr-o video postare pe Instagram.

Am programat o conferinta de presa cu tema: Participarea diasporei in alegerile din 24 februarie. Am mers la agentia Info-prim pe jos, cu prietenul care mi-a dat sfaturi importante. Plimbarea mi-a adus aminte de promisiunea pe care mi-am facut-o ca atunci cind voi trai in Moldova numaidecat voi merge in majoritatea cazurilor pe jos prin Chisinau si nu cu masina sau cu transportul public. M-a impresionat sediul unde se afla agentia, la Casa Presei unde coridoarele sint lungi si impunatoare, un fel de travel back in time in timpurile sovietice.

Conferinta a trecut repede, am fost intrebat despre campania electorala, si iarasi a trebuit sa mentionez ca nu discut despre campanie. Doamna de la receptie mi-a povestit despre cum deja de 30 de ani lucreaza in domeniul presei si cum a facut tranzitia de la limba ei materna rusa la română, si cum fiica ei a fost descurajata sa mearga la universitatea cu specializare in limba română; a fost o discutie cum se spune: din suflet.

Dupa amiaza am mers la sediul Europa Liberă. Steagul american masiv m-a impresionat, (iarasi selfie). La fel am cerut sa fac poza cu domnul Vasile Botnaru, a real nice guy. Mi s-a oferit o carte, a paisprezecea editie a Jurnalelor saptamânale. Mi se pare un proiect interesant.

Miercuri

Ma pornesc acasa la Florida mea frumoasa. Numai am intrat la ghiseul de la airport si o doamna ma striga pe nume. A spus ca m-a vazut la televizor si doreste sa semneze pentru mine, spunea ca chiar dorea sa caute daca am o masa sau un cort in centrul orasului ca era gata sa vina acolo. Mi-a povestit despre cazul fiului ei care acum se antreneaza la patinaj artistic in Canada si care a primit asistenta de la un ONG ca pina la urma acea asistenta financiara sa nu mai ajunga la destinatie. …

Zborul meu are două layovers [scurte escale], unul la Kiev si altul la Londra. In zona de tranzit la Kiev am observat un baietel care avea o masina rosie mare in brate si in acelasi timp plingea; i-am spus ca baietii care au asa masini nu ar trebui saverse lacrimi, la care mama lui spune: multumesc unchiului Oleg...; wow, chiar sa devin atit de popular peste noapte ca la fiecare airport oamenii sa ma cunoasca pe nume? Am intrebat-o de unde ne cunoastem, si mi-a raspuns ca m-a intilnit duminica pe mine si pe Ina la biserica. Ce mica e lumea...

In Londra a trebuit sa trec controlul de pasapoarte si sa fac re-check bagajul. Dezavantajul zborurilor cu companiile low cost e limita de greutata pentru valiza, asa ca asistenta de la ghiseul companiei aeriene mi-a recomandat sa restructurez geanta ca sa nu platesc aditional. A fost foarte amabila si mi-a sugerat sa scot lucrurile din geanta inainte ca sa le pun pe cintar. A trebuit sa scot comanda prietenului meu (maiourile Made in Moldova cu designul unic: Chisinau - kiss me now) din geanta mare si sa le iau la bord cu mine, erau prea mici ca sa le imbrac. Planul de a lucra la scrierea acestui jurnal in timpul zborului transatlantic nu s-a realizat. Am nimerit sa stau in scaunul din mijloc si fara priza pentru laptop sau access la wi-fi. Zborul de 9 ore 40 de minute a fost obositor.

„Welcome home” a spus ofiterul de la controlul pasapoartelor in Tampa, cit de bine suna..., cit de bine e sa fii acasa, sa fiu la cald. Tata m-a intilnit la airport si ca de obicei prima senzatie placuta e soseaua larga si comfortabila in drum spre casa. I love America.

Joi

Ca de obicei dupa revenirea din Europa ma trezesc dimineata devreme fiind deprins cu ora de acolo. Si de data aceasta m-am trezit inainte de ora 5 am. Mi-am verificat telefonul si primul lucru am sunat-o pe Ina. I-am spus ca am inceput sa scriu jurnalul si am rugat-o sa fie primul meu critic. Am atipit putin si deja m-am trezit cind incepea sa rasara soarele. Am facut citeva poze si i-am trimis lui Ina stiind ca ei ii plac foarte mult fotografiile cu rasaritul soarelui. Am avut timp de reflectie. La iesire din casa am observat ca copacul de peaches din gradina a inflorit, am facut citeva poze. Deja primeam apeluri de la serviciu...; am inteles ca va fi o zi abundenta la oficiu.

De dimineata am inceput sa sortez sute de emailuri si voicemails, asistentul mi-a transmis un teanc de hartii in posta si documente care s-au adunat in lipsa mea...; da, ziua intr-adevar va fi lunga... La fel am inceput sa fac programul pentru zilele urmatoare. Pe vineri am programat sa duc o mostra a unui nou produs al companiei la un obiect nou ce se construieste in West Palm Beach. Este vorba de un hotel cu 7 etaje unde avem oportunitatea ca produsul nostru nou introdus sa devina o alternativa la competitia noastra a carui produs e de cel putin două ori mai scump. La fel urmeaza sa am o intilnire cu un potential partener intr-o afacere intr-un domeniu totalmente nou. Deci vineri voi petrece mai mult in drum.

La prinz am mers cu tata la localul pe care il frecventez mai des in ultima vreme: Sweet Tomatoes, e un bufet de salate si supe, foarte bun local pentru a minca sanatos si fara sa astepti mult. Iti asamblezi singur salata din varietati de legume si ai acces nelimitat la mai multe supe si deserturi. M-am bucurat ca de aceasta data supa mea favorita (french onion soup) era in meniu. In anumite sezoane din an ei schimba meniul si citeodata lipsesc mincarurile mele preferate. Am inceput sa frecventez acest local atunci cind am hotarit sa slabesc. Pina la urma calea mea de slabire a fost mai usoara decit imi inchipuiam de la inceput. Am reusit sa dau jos 50lbs timp de jumatate de an. Mi-am zis de mai multe ori ca trebuie sa ma apuc sa scriu cum am facut-o in asa scurt timp si fara prea mare efort ca sa-i motivez si pe altii. Schimbarea incepe de la o decizie.

Vineri

Desteptarea la ora 4 dimineata. Verificare de mesaje, sun iubita si un ceai Teavana. Rasaritul de azi a fost splendid. La oficiu am fost cu 10 minute inainte de 8 am. Am dat dispozitii asistentului inclusiv sa trimita prin posta pachetul cu maiourile din Moldova. Calatoria pana la proiectul din West Palm Beach este de aproape patru ore, timp in care am oportunitatea sa scriu acest jurnal si sa comunic cu moldovenii din SUA si Canada. Apreciez mult ideile si sugestiile liderilor de opinie din aceste doua tari. Ma bucur ca aceste persoane sint deschise si au o altfel de mentalitate in comparatie cu cea din Moldova cind vine vorba de a comunica cu potentialii candidate pentru a ajunge deputati.

Moldovenii din SUA si Canada au lideri formidabili care au facut si continua sa faca mult lucruri bine pentru tara si pentru acei de pe loc. Din discutii se pare ca totusi se vor organiza dezbateri publice in circumscriptia 51. Am scris despre acest lucru inca inainte ca sa incep procesul de inregistrare, alegatorii trebuie sa-i auda pe toti candidatii si sa poata sa comunice cu ei in direct si in public. O campanie electorala buna trebuie sa fie transparenta si accesibila pentru toti alegatorii.

Pentru mine ziua de vineri este de obicei una foarte ocupata, imi place sa fiu permanent in priza si activ.

Și deci unul decisiv, unul unul plin de activitati si provocari noi. Sint pregatit.

XS
SM
MD
LG