Președinta Maia Sandu a avut o vizită importantă la Bruxelles, reușind, de la înălțimea funcției sale, să repună din punct de vedere diplomatic Republica Moldova pe harta Europei, acolo de unde Dodon s-a străduit să o smulgă cu tot dinadinsul, servind în mod rușinos interesele Rusiei.
Maia Sandu a subliniat că scopul principal al acestei vizite a fost să obțină vaccinul anti-Covid pentru Republica Moldova – urgența nr. 1 – și sprijin pentru consolidarea și modernizarea sistemului medical, dar sigur că mizele au mers mult mai departe. Se speră că primirea cordială de care s-a bucurat șeful statului din partea oficialilor Uniunii Europene și ai Parlamentului European se va solda cu o susținere pe mai multe planuri, va contribui la acoperirea pagubelor cauzate de secetă și pandemie, la subvenționarea și atragerea de investiții directe în economia Republicii Moldova.
Succesul Maiei Sandu la Bruxelles (demonstrat prin suita de întâlniri la nivel înalt – un adevărat maraton diplomatic!) a fost apreciat de moldoveni. Am consemnat numeroase ecouri pe rețelele de socializare în care oamenii își mărturiseau mândria și admirația pentru președintele lor pro-european.
Dar s-au activat și „trolii”, propagandiștii trecuți din solda lui Plahotniuc la Dodon, care au căutat să minimalizeze, să prezinte vizita Maiei Sandu ca pe una strict protocolară, o defilare în fața camerelor de luat vederi și atât. Unul din cei mai aprigi critici de la Chișinău a fost chiar Dodon. Răbufnirile lui trădau o mare frustrare: Maia Sandu, a zis el, s-a dus să mănânce „scoici” la Bruxelles, se întreține cu Iohannis și Zelensky, în loc să rezolve problemele țării. Numai că socialistul uită că de criza pe care o descoperă la nicio lună de la predarea mandatului se face responsabil chiar el, Igor Dodon, PSRM-ul cu aliații lor penali și guvernul care nu le-a ieșit din cuvânt.
Reușita diplomatică a președintei Maia Sandu la Bruxelles este concurată de tensiunile politice din Moldova, tensiuni ce s-au amplificat după decizia de luni, 18 ianuarie, a Curții Constituționale. Magistrații acesteia, răspunzând unei sesizări depuse de un grup de deputați ai Partidului Acțiune și Solidaritate, au respins posibilitatea autodizolvării parlamentului, ca soluție pentru declanșarea alegerilor anticipate.
Alegerile anticipate au fost una dintre promisiunile de bază ale candidatei Maia Sandu în scrutinul prezidențial de anul trecut. Există un consens în societate privind această necesitate. Actualul legislativ, spun moldovenii, este cu desăvârșire compromis, populat într-o proporție considerabilă de corupți, de indivizi lipsiți de onoare și demnitate, dispuși oricând să treacă de partea celui care oferă mai mult.
S-a conturat astfel o ruptură între voința populară, exprimată prin votul masiv acordat Maiei Sandu – un vot pentru o transformare profundă, radicală a Republicii Moldova –, și interesele meschine, egoiste ale unor grupuri politice din parlament, care își doresc menținerea rânduielilor actuale.
Cum sunt aceste rânduieli le știe toată lumea, s-au consacrat de-a lungul ultimilor 30 de ani: corupție generalizată, debilitate instituțională, delapidări ale avutului public, persecutarea și spolierea întreprinzătorilor onești ș.a.m.d. – infracțiuni săvârșite cu acceptul și prin complicitatea unei justiții grav avariate moral și profesional, obișnuită să-i servească pe șefii politici, nicidecum să apere legea și cetățeanul.
Acestui „proiect de țară” moldovenesc i s-a spus „stat captiv”, „stat clientelar” și deocamdată nu s-a găsit o formulă mai potrivită care să-l definească.
Toate partidele vorbesc despre „nevoia de curățare a clasei politice”, doar că pe scena politică ipocrizia este la ea acasă...
Și dacă există consens popular pentru anticipate, partidele din Republica Moldova – toate, fără excepție – declară că își doresc exact același lucru (nimeni nu vrea să fie identificat ca agent al „statului captiv”!). Toate partidele vorbesc despre „nevoia de curățare a clasei politice”, preluând limbajul președintei Maia Sandu, doar că pe scena politică ipocrizia este la ea acasă. Sunt asigurări formale, ascunzând de fapt intenția păstrării actualului parlament ales după scenariul vicios al lui Plahotniuc și Dodon.
Motivele sunt clare. Niște alegeri anticipate i-ar putea lipsi pe mulți „aleși ai poporului” de fotoliile de parlamentari și de impunitate în fața legii. Îi vezi prin talk-show-uri, au un comportament previzibil. Mai întâi declară că vor alegeri anticipate, apoi în tot restul emisiunii invocă argumente împotrivă, pentru că, zic ei, s-ar putea să nu se schimbe nimic, să avem aceeași distribuire a forțelor politice în parlament și chiar mai rău.
În situația creată, când există decizia Curții Constituționale privind imposibilitatea autodizolvării parlamentului, evoluțiile pot urma două căi. Fie șeful statului va veni cu un candidat propriu la funcția de premier și un executiv care să solicite votul de învestire în parlament, fie o majoritate formalizată de deputați va înainta un alt candidat la funcția de prim-ministru și, evident, un alt program de guvernare.
Se intră de fapt într-o adevărată competiție, în care avantajul va fi de partea celui care va avea inițiativa politică. Și au apărut semnale că anumite grupuri parlamentare au și început tatonările. Surpriza zilei de ieri ne-a furnizat-o gruparea Pro Moldova, a lui Adrian Candu. Deputații din acest grup au avut consultări cu fracțiunea PSRM – partidul lui Dodon, cel pe care dl Candu l-a criticat vehement până de curând, livrând opiniei publice detalii interesante despre afacerea „kuliokul”, în care Plahotniuc îi transmitea lui Dodon o pungă cu bani (așa se presupune) pentru remunerarea ortacilor săi socialiști.
Președinta Maia Sandu ar trebui să facă mutarea decisivă...
În competiția care a și început, președinta Maia Sandu ar trebui să facă mutarea decisivă. Mai ales că domnia sa a și declarat că și-a proiectat deja o echipă guvernamentală capabilă să performeze, dar îi lipsește un parlament care să susțină un asemenea executiv cu un program de guvernare îndrăzneț, ambițios, bine articulat. Și când se va ajunge la votul în legislativ se va vedea foarte clar, dincolo de demagogia unora despre binele public, cine vrea cu adevărat salvarea Republicii Moldova din mlaștina corupției și a fărădelegii, a sărăciei și a trădării de țară, și cine nu se gândește decât la salvarea privilegiilor sale de potentat.
Va fi un moment de maximă relevanță, care se va derula nu doar în parlament, ci în fața întregii țări. Celălalt scenariu ar însemna că se formează o majoritate de opoziție, în raport cu intențiile șefului statului și cu așteptările populare, care să vrea să-și impună propria agendă. Și putem fi siguri că aceste grupuri aparent eterogene politic și ideologic vor trece relativ ușor peste jena acestei asocieri, peste incomoditatea de a-și fi dezvăluit adevăratele interese. N-ar fi pentru prima dată.
Intrăm într-o situație în care președinta Maia Sandu va trebui să modereze contextul politic, să aplice o altfel de diplomație decât cea de la Bruxelles, în care având un puternic mandat popular, să propună un guvern serios, profesionist, sprijinit de partenerii noștri externi. Va fi o încercare nu doar temerară, ci și pragmatică. Căci dacă un asemenea guvern va fi demis la un moment dat de o majoritate ostilă reformelor, tot la judecata electoratului, adică la anticipate, se va ajunge.
*Opiniile autorului nu reprezintă neapărat punctul de vedere al Europei Libere.
