Poetul Dumitru Matcovschi ar fi împlinit astăzi 81 de ani

– Nistrul v-a legănat copilăria, ca și pe a noastră, a sorocenilor, amintirile din copilărie “vă chinuie”? Sunt frumoase?

– Sunt cele mai frumoase. Și mă chinuie, așa e, pentru că a rămas la vad casa părintească de-a nimănui. La Vadul-Rașcov, comuna mea natală, care altădată, demult, eu când m-am născut Vadu-Rașcu se numea, ne-au rusificat mai târziu, după “eliberarea” stalinistă. Multe, foarte multe amintiri nu se uită, pentru că aceasta e copilăria, de neuitat. Oricum, în romanele mele, dar și în toată opera, eu vin acasă, cred că Nistrul a fost și rămâne vadul memoriei, vadul istoriei noastre naționale.

– Totuși, cea mai mare parte a vieții în Chișinău ați petrecut-o. Și cine sunteți acum, sorocean sau chișinăuian?