Tradiții și obiceiuri în Sîmbăta Mare

Iosif cel din Arimateea, coborînd de pe cruce Sfîntul trup al Domnului, l-a îngropat în mormînt nou, punînd o piatră mare la intrarea lui: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luînd prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurîndu-l si cu miresme, în mormînt nou îngropîndu-l, l-a pus".

(Tropar) Cuvîntul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormînt, iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mîinile Tatălui. Și-a dat și propriul Său sînge, preț de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit și despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înțelesul unei putreziri a trupului.

"Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur și nimic pămîntesc întru sine să nu gîndească, că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mîncare credincioșilor. Și merg înaintea lui cetele îngerești cu toată căpetenia și puterea, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu cîte șase aripi, fetele acoperindu-și și cîntînd cîntare: Aliluia, Aliluia, Aliluia". (Heruvic).