Prima atestare documentară a orașului Chișinău

Prima mențiune documentară a orașului ca localitate datează din 17 iulie 1436 (Chișinăul lui Acbaș). A doua mențiune documentară, în ordine cronologică, datează din 1466, în documentul de proprietate, eliberat de Ștefan cel Mare, prin care confirmă unchiului său Vlaicu Pîrcălab de Cetatea Albă, o seliște, cu întreaga moșie și cu moară.

În evul mediu, satul Chișinău era dens populat. Treptat, orașul devine un important centru comercial, în care se consolidează comerțul permanent, de iarmaroc.

Treptat Chișinăul se extinde teritorial spre actualul bd. Ștefan cel Mare. În 1830-1836, este înălțată Catedrala cu clopotnița și pusă baza unei grădini publice. Creșterea orașului a făcut ca satele Buiucani, Schinoasa, Tăbăcăria, Mălina să devină suburbii ale Chișinăului în anii 1830-1840.